Archive for December, 2009

Caci Romania va creste prin bun simt si responsabilitate. Cam asa suna replica in reclama de la Petrom. Nu am ajuns nici pe departe la stadiul asta. Nici macar nu suntem pe aproape. De unde si pana unde?

Pai afla ca eram intr-o statie de autobuz; asteptam 116, la capatul caruia creste porumb, si da, iti bate in geam. Trecem mai departe. Urc, si obosit dupa munca, caut si eu un loc sa stau jos. Vad un scaun liber tocmai in locurile de batrani, alea 4, fata in fata. Ma asez frumos jos, o cucoana in dreapta mea, teh cucoana. In fata doi batranei numarau niste bani, da, marunti, adica monezi. Toate bune si frumoase vreo 20 de min, timp in care autobuzul facu doar 1 km, ca deh, e frumos seara in Bucuresti. Cocoana din dreapta mea vad ca face semn unei alte cocoane ce urcase in autobuz. Vine langa ea, adica mine, eu fiind la margine. si o vad ca refuza ceva parca, si cealalta gesticula ceva. Eu aveam castile la urechi, caci numai muzica te poate scapa de infernala calatorie cu ratb-ul. poate vor astea ceva de la mine, imi zic, si dau o casca jos. Doar ca sa aud cum cocoana de langa mine ii spunea, asa foarte flexata, celeilalte sa ia loc. Ma uit ca prostu’, nici un scaun liber in jur. De unde frate. Aia se suparase deja un pic ca vai dom’le de ce nu ii dau eu locul colegei, prietenei wha’ever. Dar culmea nesimtirii e ca nu a vorbit nimic direct cu mine, ci vorbeau de parca nici nu as fi fost acolo. “Vrei sa stai jos? Stai jos daca vrei ” Ca cum vine asta? Ca care esti acolo? Da mai date-n gat de femeie nefututa la timp, menopauza dracu’. Cum frate asa ceva? Ma ridic na, ca daca indrazneam sa nu, imi sareau si mosnegii in cap, doar asa de dragul lor. Apoi vorbind la telefon, ce e drept cam tare, si povestind faza, vad ca se uita un sfert de autobuz la mine, eu cu castile pe urechi si nu-mi dadeam seama ca oracaiam cam tare tocmai patania mea. De unde si pana unde isi permit unele persoane asa ceva? Romania responsabila, muie cu cacat.